Sfinți și sfințișori; morți și vii27 octombrie 2011

     Trăim într-o lume tot mai înstrăinată de adevăr. O lume care acceptă absolut orice minciună ca fiind adevăr fundamental în momentul în care este prezentată în haine pompoase și/sau dacă din ea rezultă un câștig personal cât de mic. Indiferent dacă acest câștig promis este de natură materială sau spirituală. Astfel se face că la adevărul Scripturii se adaugă tot felul de "adevăruri" de rang secund, care în cel mai scurt timp "înăbușe adevărul în nelegiuirea lor".

      Acum în apropierea zilei de 1 noiembrie asistăm uluiți la un amalgam cumplit de oferte materiale și spirituale care ne oferă de la simple lumânări sau flori pentru morți (în percepția unora mai evoluați spiritual pentru "toți sfinții") până la moaște creatoare (făcătoare) de minuni, cozi interminabile și bineînțeles donații de milioane de euro din buzunarele unui popor sărăcit de criza indusă de stăpânitorii acestui pământ. Dar dacă ar fi să ținem seama de observațiile unui cinic modern, banii nu se fac din investițiile de miliarde de euro a celor puțini și bogați ci din bănuții mărunți ai celor săraci dar mulți. Mă întreb oare câte cruci în formă de X își face Apostolul Andrei când vede "minunile" făcute pe seama credulității oamenilor. Mă întreb deasemenea, ce imagine reflectă biserica lui Hristos, mireasa Lui, în aceste zile, în această lume tot mai apatică, mai împuținată în valori și așteptări sfinte.
          Mă-ntorc la Isus și-l aud vorbind ucenicilor, după ce rând pe rând mulțimile l-au părăsit, iudeii s-au retras pentru a judeca învățătura lui Isus și pretenția lui de a fi Mesia -Fiul lui Dumnezeu, iar o mare parte dintre cei mai apropiați Lui îi întorc spatele și nu mai ies cu El, nevrând să fie asociați cu un asemenea rabin. Iar ceea ce El rostește, mi se pare de-a dreptul periculos: ,,Voi nu vreţi să vă duceţi?" Ioan 6:67. Asta se numește: provocare la ucenicie totală sau despărțire. Într-o lume bulversată de necredință și credulitate, cum pot merge pe cărările vieții fără să mă rătăcesc? Petru și Pavel ne dau răspunsul, fiecare în cuvintele proprii: ,,Doamne", I -a răspuns Simon Petru, ,,la cine să ne ducem? Tu ai cuvintele vieţii vecinice. Şi noi am crezut, şi am ajuns la cunoştinţa că Tu eşti Hristosul, Sfîntul lui Dumnezeu." Ioan 6:68-69, iar Pavel: Dar lucrurile, care pentru mine erau cîştiguri, le-am socotit ca o pierdere, din pricina lui Hristos. Ba încă, şi acum privesc toate aceste lucruri ca o pierdere, faţă de preţul nespus de mare al cunoaşterii lui Hristos Isus, Domnul meu... și să -L cunosc pe El şi puterea învierii Lui şi părtăşia suferinţelor Lui, şi să mă fac asemenea cu moartea Lui; ca să ajung cu orice chip, dacă voi putea, la învierea din morţi. Filipeni 3:7-11.

de Virgil Dan  0 comentarii