Eroi veritabili ai credinţei02 mai 2010

Păşesc pe cărarea luminoasă a credinţei, şi înaintez în ciuda micilor denivelări pe care trebuie să le depăşesc, datorită eroilor credinţei. Îi simt umani, dar când privesc mai atent, văd în ei ceva divin, ceva infuzat de însuşi Dumnezeu în ei, ceva care depăşeşte egoismul uman şi îi ridică pe culmi ale spiritualităţii, îi face deschizători de drumuri în jungla necredinţei, îi prezintă ca modele demne de urmat. Şi nu pot să nu mă întreb: ce anume i-a animat? Ce anume i-a detaşat de restul muritorilor.

Privesc cu atenţie viaţa lor şi-i văd vulnerabili. Îi văd căzând, ridicându-se şi mergând mai departe. Îi văd sfârşind călătoria luminoşi. Şi vreau să păşesc pe urmele lor.

Sfatul apostolului este: analizaţi cu mare atenţie finalul vieţii lor şi apoi aplicaţi în viaţa voastră ceea ce aţi învăţat de la ei. Urmând acest sfat, îi văd ca fiind oameni ai convingerilor puternice şi ai acţiunii în folosul altora. Îi văd deosebindu-se de oamenii mari ai lumii la fel cum se deosebesc girafele care se strecoară prin vegetaţia abundentă luând pentru sine crema bunătăţilor din înalturi, de elefanţii care în drumul lor croiesc cărări pentru cei ce le calcă pe urme. Înaintând cu dăruire de sine până la jerfa supremă de dragul lui Dumnezeu şi a copiilor Lui. Oameni care s-au "lepădat de sine" antrenându-şi muşchii spirituali, pentru a facilita celorlalţi apropierea de Dumnezeu şi înaintarea pe cale.

             Şi nu pot să nu admir Omul, care prin completă supunere a voinţei proprii celei a Tatălui, a deschis cea mai luminoasă cale, direct spre inima Tatălui. Iar în inima mea se naşte o dorinţă nestăvilită de a-i călca pe urme. Iar când mă poticnesc, cerându-I ajutorul El mă ridică şi merg mai departe. Până când, asemeni lui Enoh, voi fi mai aproape de casa Lui şi voi dori să găzduiesc la El.

              Între timp însă, călcând pe urmele Lui, doresc să croiesc "cărări drepte ... pentru ca cel care şchiopătează să nu se abată din cale, ci mai de grabă să fie vindecat."

de Pastor, Virgil Dan  0 comentarii