Pelerini spre casă01 februarie 2010

Pentru un trecător grăbit şi dezinteresat, zborul haotic al albinelor, împreună cu zumzetul lor înfricoşător, devine ceva de-a dreptul periculos, ceva de care trebuie să te fereşti cu orice preţ. Probabil că, uneori, voci mai îndrăzneţe spun că ar trebui chiar distruse, pentru că pot să devină ameninţătoare. Mierea însă, da, mierea le place, dar imediat decupează realitatea, spunându-şi în sine că mecanismele de producere a mierii sunt prea complexe, pentru a fi înţelese "în mod ştiinţific", aşa că să ne bucurăm de ea, fără să iscodim prea mult!

Unii însă şi-au pus timp deoparte şi au studiat "zborul haotic", "zumzetul înspăimântător" şi chiar beneficiile consumului regulat de miere. Aceştia au realizat faptul că zborul albinelor este întotdeauna cu scop, pelerinajul lor are întotdeauna o ţintă, iar zumzetul lor, asociat cu dansul magnific, întotdeauna comunică lucruri importante, privitoare la hrană, sănătate, duşmani sau alte lucruri vitale pentru "rodire". Şi fac asta în cel mai natural mod, uneori chiar inconştient; dar întotdeauna cu succes, pentru că zborul, comunicarea şi rodirea sunt înscrise în codul lor genetic.

Asemeni albinelor, copiii lui Dumnezeu sunt adesea acuzaţi de hoinăreli rătăcitoare, în pelerinajul lor spiritual, sunt acuzaţi pentru întâlnirile lor pline de zumzet neînţeles, pentru interesele "meschine" ascunse în faptele lor bune: care, într-adevăr, sunt deosebite, au o aromă cerească, dar... Aceasta este concluzia pripită şi mulţi au adoptat poziţia ignorantului critic. Dar, pentru toţi aceia care şi-au plecat inima să priceapă "taina" pelerinajului şi a roadelor creştinilor, hoinăreala şi zumzăitul se preschimbă în pelerinaj spre ţintă şi în comunicare cu Domnul şi cu fraţii, iar rodirea este cu adevărat crâmpei de cer, ceva dumnezeiesc, coborât, din înalt, în lumea noastră.

Autorul Epistolei către Evrei spune despre aceştia: "... mărturisind că sunt străini şi călători pe pământ. Cei ce vorbesc în felul acesta, arată desluşit că sunt în căutarea unei patrii. Dacă ar fi avut în vedere pe aceea din care ieşiseră, negreşit că ar fi avut vreme să se întoarcă în ea. Dar doreau o patrie mai bună, adică o patrie cerească. De aceea lui Dumnezeu nu-I este ruşine să Se numească Dumnezeul lor, căci le-a pregătit o cetate, ... o împărăţie, care nu se poate clătina" (Evrei 11:13b-15, 13:28b).

Pentru creştin, colindările rătăcitoare se transformă în pelerinaj spre ţintă;

pentru creştin, zumzăiala neînţeleasă se transformă în mărturie hotărâtă despre cer;

pentru creştin, faptele bune sporadice se transformă în rodire din abundenţă.

Toate acestea, deoarece, pentru creştin, CERUL, pronunţat literă cu literă, înseamnă A-C-A-S-Ă

de Pastor, Virgil Dan  0 comentarii