Eclesia 1996-200903 octombrie 2009

E toamnă iar ... . Privind la creaţia măreaţă a Domnului nostru mă năpădesc amintiri care-mi confirmă, oare a câta oară măreţia Creatorului şi Răscumpărătorului. În primăvară, împreună cu ştirile despre criză, eram bombardaţi cu previziuni sumbre privitoare la recolta acestui an. Lipsa ploii timp de două luni, în perioada cea mai critică pentru ca sămânţa semănată în pământ să devină fertilă şi mai apoi să rodească, aproape că ucisese şi speranţa la recoltă din inimile noastre. Apoi, când totul părea compromis, Cel care ţine în mâini pe lângă atâtea altele şi ecluzele cerului a trimis ploaia binefăcătoare pentru pământul însetat iar acum la începutul toamnei noi putem celebra triumful vieţii asupra morţii, al rodirii din abundenţă asupra lipsurilor şi sărăciei - pentru cei care prin credinţă au lucrat cu mâini harnice, bazându-se pe credincioşia şi iubirea Atoateţiitorului Domn al nostru.
La ceas de cumpănă, când "graniţele" Eclesiei s-au extins cu încă un an, a treisprezecea filă a albumului fiind de-acum completă, răsfoind în linişte paginile nu pot să nu fiu copleşit de credincioşia Celui care a poruncit "Să fie Eclesia!". Şi nu doar Ekklesia Lui universală ci şi cea locală. Prin vremuri de belşug sau secetă spirituală, sărbătorind în public sau suspinând în taină, de-a lungul anilor m-am întrebat de nenumărate ori dacă sămânţa semănată de noi are vreo şansă în faţa atâtor condiţii neprielnice, lipsuri şi nu mai puţini duşmani direcţi. De fiecare dată însă, după calendarul propriu şi în mod tainic Dătătorul vieţii adăuga rod după rod la Împărăţia Lui.
Iar azi, când Christos ni se prezintă ca fiind oglindirea Gloriei şi întipărirea Fiinţei Tatălui Ceresc, nu ne rămâne altă opţiune, nouă fiinţe de lut decât în mulţumire să privim cu încredere umilă spre Isus ca Apostol şi Mare Preot şi să păşim pe drumul deschis de El către credinciosul Dumnezeu al darurilor şi vieţii.

de Pastor, Virgil Dan  0 comentarii