Criză și antidot19 decembrie 2011

          Cadouri, oferte, promoții, reduceri, lumini, haine, mâncare, băuturi; sunt lucruri care pentru câteva minute, ore, sau chiar zile, ne anesteziază sentimentul de criză, indus cu atâta dedicare de cei care ne conduc. Sau poate că totuși este criză... Alții mai temperați, spun că de fapt, aceasta este starea de normalitate, iar ceea ce am trăit în vremurile bune nu a fost de fapt un lucru sănătos. Analizând atent sub aspect economic veniturile medii la nivel de țară, ajungem la concluzia că suntem în primul sfert "norocos" al planetei, deși nu simțim niciodată asta și nici nu ni se spune. Coborând însă în adâncul nostru, tânjim după o altfel de normalitate decât cea prezentă. Și în asemenea momente de sinceritate maximă cu noi înșine, unii mai curajoși îndrăznim să ne întrebăm: Care este adevărata stare de normalitate pentru care exist? Iar următoarea asemenea ei: Cum o pot atinge?
        Scripturile iudeo-creștine vorbesc despre un design, trasat cu mare grijă de un Arhitect divin, care a inițiat, susține și va finaliza realizarea acestui proiect cosmic privitor la existența umană aducând lucrurile în final la normalitate. Cum arată acest proiect? Când îmi plec mintea și inima să înțeleg lucrurile, descopăr că sursa crizei în dimensiunea moral spirituală nu în cea materială și constă în ascultarea mai grabnică a mea de inima mea decât de Dumnezeu și nu în lipsa unor lucruri. Că aleg mai degrabă un "bine imediat" vizibil, decât să aștept cu răbdare un "mai bine" adevărat și profund. Că nu sunt dispus să plătesc prețul consultării și aplicării manualului de utilizare al ființei umane, ci mai degrabă folosesc scurtături; care în final se dovedesc a fi drumuri înfundate. Și pentru că am fi fost fără speranță, Dumnezeu a trimis pe Dumnezeu în lumea noastră: dar nu cu focuri de artificii, nici în cel mai frumos, bun și protejat loc de pe planetă, ci undeva la marginile lumii civilizate: să ia chip în pântecele unei tinere adolescente, să se nască și să asculte întru totul de Marele Arhitect în viața pământeană, folosind doar resursele pe care orice pământean muritor le-ar avea la dispoziție dacă ar asculta întru totul de Dumnezeu. Și a fost atât de strălucitor în suflet, încât nu L-am suportat printre noi și L-am țintuit pe o cruce.
         Miracolul vieții însă nu s-a lăsat așteptat: a înviat a treia zi ca dovadă a nevinovăției Lui, și conform martorilor oculari s-a arătat, iar apoi s-a înălțat; lăsând în urma Lui o salvare eternă și o cale de urmat conturând adevărata normalitate.
Este acesta Crăciunul tău? Sau doar un alt motiv de anesteziere a crizei?

de Virgil Dan  0 comentarii