Cine-mi va stâmpăra sufletul însetat ?03 aprilie 2011

          Deşi chiar din zorii omenirii, Dumnezeu s-a descoperit omului atât cât acesta L-a putut înțelege, planul lui Dumnezeu este greu de cuprins cu mintea noastră limitată. Chiar dacă pornim cu toții de pe aceeași poziție - înstrăinarea totală de Dumnezeu, fără nici o dorință de a-L căuta, ba dimpotrivă, cu o dedicare încăpățânată în a ne ascunde de El, vedem în jurul nostru că doar unii, nu toți sfârșesc prin a se apropia de Dumnezeu, a-L cunoaște și a-și lega destinul pentru eternitate de El. Dar cel mai surprinzător fenomen îl întâlnim în unele cazuri pe care omenește privind le-am cataloga "fără speranță". Unii din cei care aparent vin din cea mai mare înstrăinare sfârșesc printr-o apropiere atât de uimitoare de Dumnezeu încât îi face geloși chiar și pe cei mai dedicați căutători.
         Se derulau ultimele douăzeci și patru de ore ale vieții pământene ale lui Isus. Cercetătorii dedicați ai Legii se trudeau să-L condamne și să-L ucidă pe omul acesta incomod care se pretindea a fi una cu Dumnezeu Tatăl. Mulțimile, manipulate de conducătorii religioși, strigau și ele: La moarte! Ucenicii loiali, se risipiseră asemeni oilor fără Păstor. Doar unul, unul singur a mers până la capăt, la Golgota, unul care-L iubea mai mult: Ioan. Însă o femeie, una care simțise dragostea eliberatoare a Mântuitorului, n-a rămas doar până la capăt, ci a trecut dincolo de el. Este oare posibil așa ceva? "Cui se iartă mult, iubește mult" afirmase Mântuitorul cu referire directă la ea. Pentru că iubea mult, în ziua dintâi a săptămânii, s-a dus din nou să-L întâlnească pe iubitul sufletului ei și să-I dea cinstea cuvenită chiar dacă era mort! Sau cel puțin așa credea ea în acel moment. Dar a avut parte de o surpriză de proporții: mormântul gol, giulgiul asemeni coconului unui fluture zăcea pe piatra rece împreună cu ștergarul iar îngerii o așteptau cu o veste bună. Ce cadou surpriză? Pe oricine altul aceste "binecuvântări" l-ar fi mulțumit și onorat, nu însă pe Maria. N-au stâmpărat setea sufletului ei nici datoria împlinită, nici crucea, nici mormântul gol, nici giulgiul, nici măcar îngerii. Iubirea din sufletul ei nu putea fi stâmpărată decât de iubirea iubitului inimii ei. De o asemenea iubire, Dumnezeu nu poate să rămână ascuns. El se arată! Prima dată! Și de fiecare dată!
           Din care categorie faci parte? Ce anume stâmpără setea sufletului tău? Ura? Sau răzbunarea? Sau dedicarea față de Domnul până la moarte? Sau obiectele și lucrurile sfinte? Sau îngerii? ... Sau doar Mântuitorul de dincolo de moarte?

de Pastor, Virgil Dan  3 comentarii